aruncate în silă
într-un cobai din vechea generație a cobailor
peste care au turnat foc și lemn fin
să ardă neîntors din tot trupul


băi și ce decepție imensă a pus stăpânire pe noi
în ce dramă am înfulecat pâinea
foamea și crucea din capul omului
care împărțea iubire necondiționată
se topea din tot sufletul
curgea din toate puterile furtunii
și ne lovea drept în frunte
ca un scuipat imens

lucruri am devenit mă
lucruri de luat în seamă
de băut
de futut în grup
de vizitat claie peste grămadă
tot mai jos sub muzeul literaturii
curve de mestecat și zece mii de trepte
de urcat mă
de urcat cu ochi largi de vită
până sus în eșafod unde ne-am oprit
în moarte
să-i înviem cu toții